Data publicare: 14 septembrie 2020
Înălțarea Sfintei, Cruci marchează două evenimente importante pentru creștini: aflarea Crucii și înălțarea ei în fața poporului de episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, și aducerea Sfintei Cruci de la perși, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a așezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Spre deosebire de alte sărbători, Înălțarea Sfintei Cruci este marcată prin post aspru, pentru că ziua aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului pe Golgota.
Crucea este un simbol al victoriei asupra morții și păcatului, iar sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este singura cu post aspru și rugăciune care apare la data de 14 septembrie atât în calendarul bizantin (ortodox și greco – catolic), cât și în cel latin.
Potrivit tradiției, de Ziua Crucii se închide pământul și odată cu el se ascund și insectele, reptilele și plantele care au fost lăsate la lumină în primăvară.
Pe 14 septembrie, la biserică se sfințesc busuiocul, menta, maghiranul și cimbrul, considerate plante magice. Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă.
Oamenii din popor cred că dacă va tuna în această zi de sărbătoare, toamna va fi lungă. De asemenea, dacă ciorile se adună în gard, va cădea bruma.