Castrul roman – considerații generale

Cazarma fortificată in care iși avea sediul o unitate militară romană se numea castrum(castru). Fortificația era apărată de 1-2 șanțuri, în spatele cărora exista cate un val, agger, întărit cu bârne de lemn sau cu zid de piatră înalt de aprox. 5 m.

Pe fiecare latură exista o poartă cu 2 turnuri înalte de până la 10 m. Zidurile de incintă si turnurile erau împodobite cu creneluri de piatră. În spatele acestui zid se afla un zid de rond. În interiorul castrului, cladirea centrală era comandamentul, principia, în jurul căruia erau dispuse celelalte construcții. De la acesta porneau 4 strazi importante: via praetoria, via decumana, via principalis dextra si via principalis sinistra. In spatele valului, de-a lungul acestuia, se afla via sagularis, utilizată mai ales pentru adunarea soldaților la apel dar și pentru o pregatire rapidă in caz de apărare.

Din cele 4 străzi principale porneau altele secundare ce delimitau anumite zone. Partea aflată în fața comandamentului se numea praetentura, iar cea din spatele comandamentului, retentura. Principia era compusă din:

1. o curte, atrium, flancată pe fiecare latură de un șir de incăperi ce adăposteau armamentaria;
2. urma basilica, locul in care erau expuse monumentele onorifice inchinate diferiților împarați și altarul la care în fiecare dimineața se efectuau ritualuri religioase pentru sănătatea împaratului;
3. un șir de 3-5 incăperi închideau spațiul principiei; ele adăposteau birourile castrului și o încapere speciala numita aedes in care erau adapostite stindardele unitații si portretul împaratului. Sub aedes se găsea o încapere subterană în care se depozitau banii soldaților.

Soldații iși primeau salariul parțial în produse (grâne, vin, brânză, carne, etc.). Ele erau depozitate în magazii numite horeum, clădiri așezate lăngă principia. În spatele comandamentului sau lateral de acesta se afla locuința comandantului, praetorium, apoi spitalul, valetudinarium, urmate de atelierele militare, fabricae, si arestul, carceres. Soldații locuiau in barăci care adaposteau o centurie, respectiv 80 de oameni. O baracă era imparțita în 10 incăperi, fiecare constituind dormitorul pentru 8 soldați. Spațiul locuibil atribuit fiecărui soldat era de 2 m. Centurionul (comandantul) locuia in anexa alipită barăcii.

Fiecare castru avea in apropiere o clădire pentru băi, thermae, care era folosită nu numai pentru îngrijirea corpului, ci reprezenta și locul de întâlnire al soldaților cu populația civilă pentru afaceri, recreere, etc.

Bibliografie : Benea D., Tibiscum, București, 2004