Eftimie Murgu

S-a născut în satul Rudăria, județul Caraș-Severin, în decembrie 1805 din părinți grăniceri, Simu și Cumbria Murgu.

Cursurile elementare și le începea la Caransebeș deoarece în acea vreme tatăl său funcționa ca ofițer în comanda regimentului. Pleacă la Seghedin unde urmează filozofia pe care în anul 1827 o va termina la Pesta. La Pesta va urma cursurile Facultății de drept pe care le absolvă în 1830.

Înființarea Academiei la Iași a însemnat aducerea unor profesori bine pregătiți. Printre cei care au înaintat cereri de a fi primiți ca profesori la Iași se numără și Eftimie Murgu ajungând aici în 1831.

În toamna 1836 a plecat la București unde cererea lui de a fi încadrat la Colegiul Sf. Sava a fost respinsă datorită activității desfășurate la Iași și astfel până în 1840 a stat la București unde a dat ore particulare, meditându-l și pe Nicolae Bălcescu.

La București se întâlnește cu Dimitrie Filipescu și I.A. Vaillant cu care participă la elaborarea unui plan de desfășurare a mișcării revoluționare din 1840 însă în urma unei trădări organizatorii au fost arestați. Murgu stă în arest până în 21 septembrie 1841.

După ce a fost eliberat, Eftimie Murgu s-a stabilit la Lugoj unde va desfășura o activitate politică.

Un punct de atracție pentru Murgu îl consideră regimentul de graniță din Caransebeș sperând într-o aderare a soldaților grăniceri la mișcarea revoluționară bănățeană.

La Caransebeș, Murgu a fost găzduit de George Poșta.Faptul că Murgu a sosit la Caransebeș a fost informat imediat autorităților militare care au luat măsuri de supraveghere și pază a casei în care a fost primit, iar a doua zi atât el cât și prietenul său socotiți ca fiind ,,buruieni veninoase” au fost anchetați iar Murgu alungat din oraș.

În urma activităților revoluționare desfășurate în Banat, Eftimie Murgu este din nou arestat hotărându-se să fie transferat la Buda a fi judecat și aceasta pentru a nu se face prea mare vâlvă în Banat.

Printre punctele actului de acuzare se aflau ideile lui Murgu care ,, dorea să rupă Banatul de patria maghiară și unirea cu Ardealul,Moldova și Valahia” sunt cuvintele lui Iakobffi care devenise cel mai temut acuzator al lui Murgu..

După eliberarea lui Murgu s-a reîntors în Banat cu intenția de a forma o armată populară română pe scheletul regimentului de graniță, dar ideea va întâmpina rezistența generalului Apel din Caransebeș. Ca urmare se întoarce la Lugoj unde pregătește adunarea populară convocată pentru ziua de 15/27 iunie 1848 El lansează manifestul ,, Către frații români bănățeni”.

La Adunarea de la Lugoj prezidată de Eftimie Murgu s-a adoptat o moțiune cu următoarele puncte:

1. Înarmarea poporului în răstimp de 6 zile pentru defensivă, iar după aceea să se treacă la ofensivă;

2. Armele confiscate din partea oficianților de stat să se redea poporului;

3. Să alege căpitan suprem al Banatului Eftimie Murgu;

4.Actualii episcopi bănățeni să fie supuși căpitanului;

5.Naționalitatea și pe seama românilor;

6.Introducerea limbii române în toate instituțiile Banatului;

7.Poprul depune jurământ pentru frățietate, patrie și pentru naționalitatea română;

8. Adunarea numește vicar episcopal pe protopopul Petrovici din Lipova pentru Dieceza Timișoarei, iar pe protopopul Viria, pentru Dieceza Vârșețului.

Evenimentele desfășurate în Transilvania îl găsesc pe Murgu alături de generalul Bem și Bălcescu.

La 1 septembrie 1849 Eftimie Murgu este din nou arestat. E închis în cetatea Aradului De la Arad e dus la Pesta în vederea judecării . După mulți ani de detenție Murgu este eliberat.

La 12 mai 1870 se stinge din viață, fiind înmormântat la Budapesta În 1932 osămintele sale sunt aduse la Lugoj.

Bibliografie:

Prot.Ion B. Mureșianu, Eftimie Murgu și Biserica Bănățeană- Extras din Revista Mitropolia Banatului, 1970;

Miloia, Ioachim, Un denunț austriac în contra lui Eftimie Murgu și George Poșta în ,,Analele Banatului”, Timișoara, 1928;

Murgu Eftimie, Scrieri – lucrări apărute prin îngriirea lui I.D. Suciu, f.l., Editura pentru literatură, 1969.