Data publicare: 5 februarie 2021
Generalul de divizie Moise Groza s-a născut la 2 februarie 1844 în com. Obreja, jud. Caraș – Severin. Încadrat ca sublocotenent în regimentul confiniar româno bănăţean nr. 13, el se distinge atât în bătălia de la Custozza cât şi în cea de la Versa din 1866. La 1 ianuarie 1874, intră ca locotenent în Armata Română, abia înfiripată, a lui Vodă Carol. Participă la Războiul de neatârnare al României, unde cucerește, după 12 atacuri, la 12 august 1877, reduta Grivița. E lăudat prin ordin de zi pe întreaga armată şi e decorat, ca al doilea ofiţer, cu „Virtutea militară” şi înaintat pe câmpul de luptă, unde la 7 octombrie 1877 e grav rănit, maior. La 1901 este avansat general de brigadă şi repartizat pe lângă principele moştenitor Ferdinand, la comanda corpului II de armată. Trece la pensie ca general de divizie şi moare, după întregirea neamului la 9 aprilie 1919.[1]
S-a căsătorit în anul 1873 cu Elena Cornelia (1854 –
1925), fiica Sevastiei și a lui Iacob Mureșianu. Fiica lor, Livia Groza s-a
căsătorit cu avocatul Gheorghe Ioanițiu. În ultima parte a vieții a locuit cu
familia la Brăila. [2]
[1] Dr. Cornel Cornean, „Granița și oamenii eiˮ, în Foaia Diecezană, anul LX. nr. 13, p. 3.
[2] http://muzeulmuresenilor.ro/arhiva/35-moise-groza
