Data publicare: 30 iulie 2020
Alexandru Guran este fiul locotenentului Moise Guran din Domaşnea. S-a născut la 20 mai 1824 în Borlovenii Vechi, localitate pe Valea Almăjului, unde tatăl său făcea serviciul militar în campania Prigor a Regimentului Confiniar Româno Iliric.
A absolvit Şcoala normală matematică din Caransebeş şi Academia militară din Viena.
În cadrele active ale oştirii a intrat la 1843 ca sublocotenent, pentru ca la 24 ianuarie 1851 să fie avansat căpitan în statul major al cartierului general. Ia parte în războaiele din 1848-1849 şi 1859 ale Austro-Ungariei împotriva Italiei şi se distinge în bătăliile de la Novara, Magente şi Turbigo. În 26 septembrie 1859 este numit comandant al Şcolii de război şi al celei administrative. În 3 ianuarie 1869 conducător al despărţământului V din ministerul de război. La 1 noiembrie 1872 e numit comandant al brigăzii 1 din divizia a 6-a infanterie, iar la 1 mai 1873 e avansat general maior.
La 1 aprilie 1876 ia conducerea Institutului geografic militar şi întocmeşte harta militară a Austro-Ungariei. La 1 mai 1878 este avansat locotenent mareşal, ca după un an, la 1879 să treacă la pensie, decorat cu Ordinul Leopold în grad de cavaler, fiind un apropiat al Curții împărătești şi al arhiducelui Francisc Ferdinand.
Generalul Alexandru Guran a fost și un pictor apreciat, pânzele sale fiind expuse, unele premiate, la expoziţiile din Viena, Műnchen, Berlin, Londra şi Paris. Sub patronajul episcopului Nicolae Popea a fost organizată la 1 martie 1891, o expoziţie la Caransebeș, expoziție la care generalul grănicer Alexandru Guran a expus 34 de tablouri, lucrate în ulei.
A activat și în domeniul literar, publicând nuvele în revista „Familia”, al cărei redactor a fost Iosif Vulcan și în domeniul gazetăresc contribuind cu articole în ziarele „Albina”, „Concordia”, „Luminătorul”.
După Foaia diecezană, Caransebeş, Anul LVII, nr.45/1944.
