Data publicare: 10 septembrie 2020
Cercetările arheologice sistematice în teritoriul orașului medieval fortificat Caransebeș (Sebeș) au demarat în anul 2017.
Informația istorică asupra orașului este destul de bogată și constă în documente diverse și pasaje din cronici. Practic, din timpul domniei regelui Ladislau al IV‐lea Cumanul (1272‐1290), când acesta semna documente la Sebeș (viitorul Caransebeș), actele de cancelarie și nu numai au devenit o constantă în atestarea orașului sau a locuitorilor săi.
Cercetările arheologice începute în vara anului 2017, s‐au desfășurat în zona central vestică a orașului medieval înconjurat de ziduri. A fost trasată o primă secțiune orientată aproximativ V ‐ E, (20 m x 2,00 m). Aceasta a intersectat o latură din incinta vestică a cetății interioare (grosime ziduri =2 .20 m la bază; înălțime păstrată = 1.00 m) și un drum din afara ei. Acesta a fost amenajat cu piatră de râu de diverse dimensiuni, spre margini fiind conturat de exemplare mai mari. Lățimea sa este de 4,80 m. Spre est, între el și fortificație, era o simplă zonă cu pământ bătătorit pe care au fost găsite mici vetre cu resturi osteologice animale (în special păsări) și fragmente ceramice provenite de la piese de uz comun. Distanța între marginea estică a drumului și zidul cetății era de 2.00 m.
La vest de drum, lipit de el era un trotuar din pietre, înclinat spre exterior (vest), care forma la o distanță de 1.20 m o rigolă cu un altul, tot de la vestul său. Rigola este formată din pietre alăturate, puse de‐a curmezișul, una lângă alta. Cele două trotuare erau înclinate, cel dintâi spre vest, iar celălalt spre est.
Atât strada cât și trotuarele au fost păstrate în bune condiții, măcar în această porțiune deoarece ele au fost prinse fie sub molozul rezultat din dărâmarea fortificației din interiorul orașului, fie au constituit într‐o oarecare măsură bază pentru construcțiile din veacul al XVIII‐lea.
Deși cercetările arheologice în acest stadiu sunt relativ limitate, ne putem forma o primă imagine asupra interiorul orașului medieval Caransebeș. Este evident că strada descoperită era cea centrală a cetății, din moment ce apare marcată și pe harta de la sfârșitul veacului al XVII‐lea. Complexele de locuire, atât cât s‐au cercetat, erau aliniate la stradă. Cel mai probabil este vorba în cazul nostru de locuințe care au avut și rol de atelier, din moment ce în interiorul lor au fost găsite importante cantități de fier. Cele anterioare străzii erau mai extinse spre est. Aceasta ar putea însemna că în momentul pavării spațiului dintre drum și locuințe, acestea și‐au mai restrâns suprafața.
Pentru mai multe detalii consultați bibliografia.
Bibliografie
Silviu Oța, O STRADĂ ÎN CARANSEBEȘUL MEDIEVAL (SECOLELE XVI‐XVII).PRIMELE CERCETĂRI ARHEOLOGICE, înMiscellanea Historica et Archaeologica in honorem Professoris Ionel Cândea septuagenarii, București-Brăila, 2019, pp. 277-292
