header

Omagiu adus colonelului (r) Liviu Groza

Data publicare: 10 iulie 2020

La mulți ani! Liviu Groza acolo, printre îngeri… Astăzi, 10 iulie colonelul ar fi împlinit 88 de ani.

Liviu Groza a pus umărul la înființarea Muzeului caransebeșean.

Colonelul Liviu Groza era omul pe care puteai să-l întrebi orice despre istoria zonei și el răspundea nu numai cu plăcere, ci știa să aducă emoție în istorisirea sa. Cetățean de Onoare al municipiului Caransebeș cu bucurie și emoție Liviu Groza ne spunea:

„Nu aș vrea să mă credeți lipsit de modestie, am urmărit cu sfințenie crezul meu, am muncit toată viața ca să trăiesc și după moarte. Am convingerea că generațiile care mă urmează vor avea o sursă de inspirație, iar cei care vor îmbrățișa istoria vor avea de unde să se inspire, pentru că am lăsat o serie întreagă de documente, pe care, din cauza stării de sănătate, a vârstei, nu le voi putea cuprinde pe toate”.

Liviu Groza s-a născut la 10 iulie 1932. A urmat școala primară și liceul Traian Doda, pe care l-a absolvit în anul 1951. Vremurile i-au fost potrivnice pentru împlinirea năzuințelor de a ajunge medic chirurg, fiind nevoit să îmbrățișeze meseria armelor. A fost ofițer conștiincios, dar neîmpăcat cu gândul că nu s-a realizat profesional așa cum ar fi dorit. Providența i-a surâs când l-a cunoscut pe acad. Constantin Daicoviciu și pe prof. univ. dr. doc. Radu Vulpe, care i-au călăuzit pașii spre pătrunderea tainelor istoriei. A urmat cursurile Facultății de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului istoriei militare. În anul 1989 a avut prilejul să studieze în Arhivele de Război din Viena documente referitoare la istoria militară a Banatului pe care le-a publicat în cele peste 30 de volume, dintre care un loc aparte îl ocupă cele 10 volume sugestiv intitulate „Restituiri Istorice“. A ținut numeroase expuneri (peste 1000) în cadrul unor simpozioane, conferințe, interviuri la radio și televiziune. A colaborat la diverse reviste din țară și străinătate unde a publicat peste 100 de articole. Colaborarea cu istorici de prestigiu ca Hadrian Daicoviciu, Gheorghe Lazarovici, Doina Benea, Costin Feneșan, Valeriu Leu, Constantin Pop și încă mulți alții, i-a fost benefică pentru clarificarea unor probleme mai puțin cunoscute în istoria militară a Banatului . De un mare ajutor i-a fost colaborarea cu dr. Alexander Krischan din Viena și dr. Rainer Egger, directorul Arhivelor de Război din Viena care i-au pus la dispoziție documente de o inestimabilă valoare. Benefică a fost și colaborarea cu inimosul cercetător Trințu Măran din Viena care i-a trimis întotdeauna documentele solicitate. Orator desăvârșit, a știut să atragă prin puterea cuvântului său pe toți cei care îl ascultau .

În întreaga sa activitate a fost călăuzit de crezul său pe care l-a împlinit cu sfințenie : „Am muncit toată viața, ca să trăiesc și după moartea mea“.