Data publicare: 27 ianuarie 2023
Conducerea Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș este alături de familia regretatului profesor Valter Erich Farkaș, primul director al muzeului în anul 1965. Înmormântarea profesorului Walter Farcaș va avea loc astăzi de la ora 16.00, la Cimitirul Catolic.
Valter Erich Farkaș, a fost director al muzeului din Caransebeș timp de 5 ani, 1965-1970, după care a fost profesor de istorie la Colegiul Național CD Loga, pregătind generații de elevi.
Sincere condoleanțe familiei și Dumnezeu să-l ierte!
Valter Erich Farkaș 1942-2023.
În anul 1963 este descoperită o diplomă militară la Tibiscum, eveniment ce atrage atenţia academicianului Constantin Daicoviciu, care impulsionează activitatea muzeală de la Caransebeş prin organizarea instituţiei în Muzeu de Etnografie şi Istorie Locală, care în anul 1965 devine de sine stătătoare prin numirea primului director în persoana profesorului Valter Erich Farkaș.
Din această perioadă datează începuturile cercetărilor arheologice sistematice de la Tibiscum, Jupa.
Anitta Pelin, nepoată:
Farkas Eric Valter s-a născut în Caransebeș, în 25 septembrie 1942, unicul fiu al lui Erich Francisc și Ioana Farkas.
Primii ani ai copilăriei au fost marcați de deportarea părinților în Rusia, fiind crescut de bunici. Clasele I-VIII le-a urmat la Liceul Pedagogic, iar liceul la Traian Doda. După absolvirea liceului în 1960 a intrat, prin examen, la Facultatea de Istorie a Universității București.
În anii studenției, și-a cunoscut viitoarea soție, studenta de atunci Aurelia Dinu. În 1965 se căsătorește, alcătuind o nouă familie, care se stabilește în Caransebeș. Își desfășoară activitatea didactică ca profesor de istorie la Muzeul din oraș, la Școala Generală Numărul 2 și la Liceul Pedagogic.
Căsnicia le-a fost binecuvântată cu doi copii minunați, Walter și Monika. Bucuria împlinirii totale a fost trăită atunci când a devenit bunic pentru cei doi nepoți, Anitta și Erich.
După o activitate prodigioasă la catedră, îndrumând mulți actuali învățători si educatori, s-a pensionat în anul 2008.
În ultimii ani, starea de sănătate nu a fost cea mai bună, dar a biruit semnele bolii și ale vârstei. Și cum niciodată nu a vrut să-i împovăreze pe cei dragi, și în ultima clipă de viață, a dovedit împăcare cu soarta, trecând la cele veșnice cu seninătate.
