Data publicare: 14 iulie 2020
Spatha de la Tibiscum, descoperită în Basilica Palmyriană unde a fost depusă ritual alături de cele mai frumoase piese din os, folosite de arcaşii sagitari.
Cuvântul provine din latinescul spatha, care derivă din grecescul σπάθη (spáthē), ce înseamnă „orice lamă largă, din lemn sau metal”, dar și „lama lată a unei sabii”.
Cuvântul grecesc σπάθη a fost folosit în perioada arhaică mijlocie pentru diferite tipuri de săbii din epoca fierului. Cuvântul nu apare în greacă homerică, dar este menționat în lucrările lui Alcaeus din Mitilene (secolul al VI-lea î.Hr.) și Teofrast (secolul al IV-lea î.Hr.). Bibl. P. Bona, R. Petrovszky, M. Petrovszky, Tibiscum – Cercetări arheologice (II), (1976-1979), în Acta MN, XX, Cluj-Napoca, 1983, p. 413, pl. XII, 1 a-e.
