Data publicare: 28 martie 2025
Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș a reușit, după 25 de ani de la recuperarea statuii din marmură, să restaureze monumentul unic în România!
Astfel, după mai bine de un secol de la realizare, statuia împărătesei Sisi prinde din nou contur la Caransebeș, reprezentând un important simbol cultural și istoric pentru comunitate.
În august 2024, Muzeul din Caransebeș a inițiat colaborarea cu Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural Iași pentru restaurarea monumentului. Procesul de restaurare, coordonat de restauratorul Mihai Spiridon, a inclus curățarea preliminară a fragmentelor, urmată de o curățare profundă și refacerea formelor lipsă sau deteriorate, utilizând materiale compatibile pentru a păstra integritatea istorică a statuii.
Recepția lucrării a avut loc joi, 27 martie 2025, după luni bune de muncă din partea maestrului Mihai Spiridon.
Statuia lui Sisi este una dintre cele cinci reprezentări în mărime naturală existente în lume, celelalte aflându-se la Viena, Budapesta, Corfu și Geneva.
Monumentul a fost găsit fragmentat printre 126 de bucăți din care mare parte nu fac parte din anatomia statuii, majoritatea ar putea fi din soclu. Statuia este realizată din marmură de Rușchița, de sculptorul Ianos Horvay de origine maghiară în anul 1916, cu ajutorul asociației femeilor din oraș – Comunitatea Femeilor Ortodoxe, Comunitatea Femeilor Catolice și a Comunității Femeilor Evreice – În acest demers s-a implicat și omul de afaceri, proprietarul carierei de marmură din Rușchița, Johann Bibel prin donarea marmurei necesare monumentului.
Condițiile vremurilor din perioada Marei Uniri a făcut ca această statuie să fie dărâmată de pe soclu și sfărâmată în bucăți. Fragmentele componente ale statuii au trecut în timp prin diferite condiții, în special climatice, care au afectat semnificativ starea de conservare și aspectul estetic.
„Din cele 126 de fragmente prezentate de muzeu, în mare parte nu sunt din componența statuii. Din componența statuii am găsit 33, din care s-au putut folosi 20, cele 13 rămase nu au putut fi integrate din lipsa analogiei cu restul componentelor. Din totalitatea fragmentelor prezentate nu s-au găsit o mare parte din anatomia brațului stâng a zonei toracelui și parte din baza statuii din partea stângă. Aceste lipsuri condiționează reîntregirea totală a statuii, conform principiilor restaurării, nu se pot face completări fără documentație sau analogie. Intervenția cea mai complexă a fost, identificarea și amplasarea fragmentelor la zonele corespondente. Complexitatea fiind în special, fragmentele lipsă care a pus în dificultate rezolvarea integrală a volumetriei statuii. Reatașarea fragmentelor la poziția originară s-a efectuat cu rășini bicomponente cu caracteristici optime folosite în restaurare. Prezentarea de ansamblu a statuii nu este definitivă, pentru că nu am găsit elementele de legătură pentru poziționarea originală de contrapost. Prezentarea actuală este doar o soluție de moment pentru expunere temporară, completările sunt total reversibile și pot fi eliminate pentru intervenții ulterioare.”, a menționat Mihai Spiridon.
Inițial, statuia urma să fie amplasată în centrul orașului Caransebeș în 1914, însă izbucnirea Primului Război Mondial a amânat inaugurarea. În cele din urmă, monumentul a fost dezvelit în mai 1918, lângă Biserica Catolică din Caransebeș. După Marea Unire din 1918, statuia a fost mutată, la doar câteva luni de la amplasare și, ulterior, s-a pierdut urma ei.
În anul 2000, cu ocazia unor săpături arheologice la Bisericuța de lemn a Seminarului Teologic Ioan Popasu din Caransebeș, au fost descoperite 126 de fragmente ale statuii, inclusiv capul, corpul și brațul stâng.
Potrivit managerului muzeului caransebeșean, Diana Țîrdea, statuia va rămâne în holul instituției, până când va fi amenajat în curtea instituției un spațiu cu un acoperiș fixat pe patru coloane, pentru protejarea directă a statuii de intemperii.
„Mă bucur că am dus la bun sfârșit acest proces de restaurare, mulțumesc sculptorului Mihai Spiridon, însă cel mai mult mă bucur pentru că, iată după 107 ani de când a fost înlăturată de pe soclul această statuie, care a fost ascunsă, cel mai probabil ca să nu fie și mai rău deteriorată și, după 25 de ani de când ea a văzut din nou lumina și a fost adusă la muzeu, putem să ne bucurăm de impozanța statuii, de grandoarea ei și de frumusețea detaliilor sale. Acum statuia împărătesei Elisabeta a Austriei, cunoscută sub numele de Sisi, este perfectă, cu toate imperfecțiunile sale, cauzate de distrugere, de timp și de părți lipsă”, a menționat Diana Țîrdea, managerul Muzeului Județean de Etnografie și al regimentului de Graniță Caransebeș.
