Data publicare: 9 septembrie 2020
Grănicerul Dimitrie Lugojanu şi soţia sa, Iconia din Caransebeş au dat Banatului, la 16 decembrie 1848, pe generalul Nicolae Lugojanu.
Studiile şi le-a urmat la Școala Normală Matematică din Caransebeş şi la cea militară din Treisskirchen. Academia militară şi Şcoala de război le-a făcut în Viena.
A luat parte în campania de la 1882 din Bosnia şi în războiul mondial din 1914 – 1918. A fost decorat colonel, comandant al Regimentului 19 Artilerie, în 1915, primind Coroana de Fier clasa III. A fost avansat general în 1916, iar la 1 aprilie 1918 a fost înnobilat, acordându-i-se atributul „de Caransebeş”.
Încadrându-se în armata română a fost înălţat general de divizie.
Înrudit fiind cu preotul Gheorghe Buru, el îşi petrecea concediul, an de an, în Caransebeş. Aici întâlnea prietenii din copilărie şi camarazii de arme
Ierarhul Miron Cristea a deschis colecte pentru construirea unui nou seminar şi a unei catedrale monumentale, închinată Unirii Banatului cu ţara mamă.
Dintre ofiţerii români, cel dintâi care a contribuit pentru realizarea acestui plan a fost generalul Nicolae Lugojanu.
Alături de generalii Alexandru Lupu, Daniil Mătărângă, Mihail Şandru şi Gheorghe Domăşneanu el s-a prezentat împăratului şi ministrului c. r. de război din Viena, cerându-le cedarea unui spațiu din strada principală, astăzi strada Ioan Popasu, pentru construirea Catedralei.
Spre finalul vieții s-a retras la Sibiu, a murit în 27 martie 1927 şi a fost înmormântat de preotul militar, colonel Iosif Serafim din Pătaş.
Dr. Cornel Corneanu, „Granița și oamenii ei. Generalul Nicolae Lugojanuˮ, în Foaia Diecezană, Caransebeş, Anul LX, nr. 9/1945.
