Data publicare: 7 noiembrie 2023
Managerul Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță, Diana Țirdea a participat, la sfârșitul săptămânii la invitația Uniunii Artiștilor și realizatorilor de Film din România, la prezentarea a două volume de carte: „O sută de ani de literatură feminină în România” și „Dosarul Brâncuși”, care a avut loc la Consiliul Județean Timiș din Timișoara, Capitală Culturală Europeană.
Prima lucrare: „O sută de ani de literatură feminină în România” – Editura Eubeea, Timișoara 2019-Nina Ceranu, o lucrare vastă, din titlu și din conținut, realizează Nina Ceranu, scriitoare a Filialei USR Timișoara. Două volume, 1300 de pagini, nume de scriitoare reprezentative unui secol de literatură despre care realizatoarea spune: „Nu exagerăm socotind că prietenia și profesionalismul pun accente prețioase alături de altruismul cel de toate zilele.” Vorbim despre altruism, dar și de efort mental și fizic în asemenea realizare caleidoscopică, pentru o perioadă mare de timp și numai selecția autorilor presupune o muncă titanică pentru reprezentativitate. La ambele volume, Cuvântul de însoțire este dat de Adrian Dinu Rachieru care numește acest cuprins Constelație feminină a literaturii române:
„Ivit sub egida Clubului de la Timișoara (deja faimos, înrolând condeie majoritar feminine) și prin strădania inimoasei Nina Ceranu, prozatoare și editoare de forță, volumul de față își propune un survol asupra literaturii feminine, cercetându-i relieful axiologic accidentat pe întinderea unui veac.”
Dacă în primul volum sunt cuprinse 42 de voci de aur din lirica feminină a secolelor al XIX-lea și al XX-lea, iată că în secolul actual sunt selectate, în cel de-al doilea volum, 37 de scriitoare române. Același mod de selectare care nu ține seama de etichete ci de talent și muncă depusă pe tărâm literar, sunt criteriile Ninei Ceranu, juste și justificabile prin conținutul acestei antologii, spune Cristina Ștefan (8 martie 2021).
„Dosarul Brâncuși- între real și imaginar” este o culegere de materiale literare, de la articole, evocări, creații literare și dramatice, studii, structurată în două părți: „Brâncuși, un român” și „Brâncuși românul”. Volumul se deschide cu un dialog purtat de Vasile Bogdan cu Ioan Cărmăzan, sub genericul: „Brâncuși, românul, a marcat intrarea artei moderne în America”.
Dacă partea întâi este realizată prin contribuția „Clubului de la Timișoara” (în care „fiecare din membrii Clubului va spune ce crede despre Brâncuși”), partea a doua „va reveni Institutului Cultural Român, unde ni se va alătura Mirel Taloș, vicepreședintele I. C. R.”, ambele părți învârtindu-se „în jurul lui Brâncuși-românul”, care, de fapt și de drept, rămâne „sculptor francez de origine română”. În jurul sculptorului s-au creat atâtea legende, unele devenite de-a dreptul folclor hagiografic, răspândit pe rețelele de internet și aproape imposibil de a le mai controla. Cu toate astea, „Dosarul Brâncuși” încearcă să destructureze unele „legende”, chiar dacă, prin libertatea de exprimare asigurată colaboratorilor, nu lipsesc literaturizările pe seama unor întâmplări și evenimente din viața artistului, peste tot dragostea față de Brâncuși fiind prezentă, indiferent că avem a face cu pagini documentare, cu evocări literare, punctuale sau de viziune panoptică, sau cu interpretări eseistice, ce angajează anumite spirite mai devotate hermeneuticii brâncușiene.
