Data publicare: 28 ianuarie 2021
Creatorul popular a găsit, nu de puține ori, îmbinând în mod fericit frumosul cu utilul, soluțiile cele mai ingenioase, pentru a realiza obiectele necesare vieții.
Este și cazul leagănelor portative răspândite și în prezent în unele zone ale Banatului de Munte, pe care, având în vedere criteriul funcțional de clasificare, le includem în categoria mijloacelor de transport uman.
Când au apărut leagănele portative, e greu de spus! Un lucru este, însă sigur: le observăm în două planșe ale unui album apărut în anul 1826, după călătoria făcută de litograful A. Kunicke, pe teritoriul țării noastre, alături de pictorii J. Alt și L. Ermini. În imagine apar femei de la țară cu copii înfășați și legați în leagăne portative.[1]
Preocupările familiei au fost îndreptate, fără îndoială, în mod constant spre asigurarea unor condiții din ce în ce mai bune pentru creșterea copiilor. Consemnarea făcută de Griselini în anul 1780, în acest sens este elocventă „leagănele, de care se folosesc la început țărăncuțele se compun dintr-o bucată de pânză groasă, încadrată într-o ramă de lemn, iar sforile legate în cele patru colțuri, care se unesc deasupra sunt atârnate de un cui mare bătut în tavanul camerei de serviciu…”[2]
Leagănele portative se folosesc până când copii au vârsta de un an și se pot deplasa singuri. Leagănul este compus din fund (placa de bază), două laisuri și frâmbia (frînghia). Fundul leagănului este confecționat din lemn de fag.
Obada (scoarța lată pe margini) este din coajă de tei, ușor de prelucrat și cu greutate mică. Laisurile sunt scoarțele de tei înguste de pe margini. Rolul lor este de a mări rezistența leagănului, dar și ornamental. Frâmbia (frânghia) este din lână împletită de obicei din patru fire bicolore și are lungimea de aproximativ 3,5 m. Motivele ornamentale sunt: zig-zag-uri, șiruri de arcuri de cerc, care sporesc valoarea artistică a leagănelor.
Acest leagăn portativ face parte din colecția de lemn a Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș.
[1] Constantin Vid,1978, p.123
[2] Griselini 1926 p.163
Bibliografie, Vid Constantin Leagănele portative din Cornereva, Tibiscum,Timișoara 1978
Fr. Griselini , Istoria Banatului Timișan trd.N.Bolocan Timișoara 1926.
