Data publicare: 23 septembrie 2020
Au trecut trei ani de la trecerea în neființă a colonelului Liviu Groza, un om care știa cum să facă istoria mai plăcută, un om care a trăit după propriul îndemn: „am muncit toată viața, pentru ca să trăiesc și după moarte”, un om care a pus bazele muzeului caransebeșean, un om care l-a iubit pe academicianul Constantin Daicoviciu, care a iubit generalii Caransebeșului și cărora le-a dedicat volume întregi, un om riguros, de o ordine ieșită din comun, care înainte să părăsească această lume și-a pus totul la punct, până la cel mai mic amănunt, pentru ca, celor care vor căuta prin istorie în arhiva sa să le fie mai ușor.
Așa se face ca profesoara Maria Gherguța (cea pe care a ales-o moștenitoare de drept) să ofere o serie de documente și fotografii muzeului caransebeșean, contribuind astfel la expoziția ”De la OMUL la EROUL General Ioan Dragalina”, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la nașterea Generalului Ioan Dragalina în prezența nepoatei Rodica Voiculescu, expoziție care va rămâne deschisă timp de o lună de zile în incinta muzeului.
LIVIU GROZA (1932 -2017)
Liviu Groza a fost un foarte bun orator. Ştia care este puterea cuvântului fapt ce-l determina să facă în aşa fel ca cele spuse de el să ajungă la sufletul ascultătorului. Semnificativă în acest sens este afirmaţia făcută de profesoara Anemona Pereş, cea care i-a prefaţat al zecelea volum de Restituiri istorice.” :
„Ascultându-l pe Liviu Groza, istoria devine legendă, cu plânset de doină, cu eroi de baladă, atât de reali şi, totuşi parcă desprinşi dintr-o frescă cu scene mitologice. Ecranul interior al fiecăruia dintre noi se umple de freamăt şi culoare, pagini de arhivă prind viaţă la auzul vocii acestui < mareşal al istoriei Banatului”
> La 10 iulie 1932 s-a născut la Caransebeș, istoricul Liviu Groza.
Deși soarta i-a fost oarecum, potrivnică, fiind nevoit să se dedice carierei militare, după terminarea claselor primare și a liceului din Caransebeș, Liviu Groza a rămas pasionat de istoria patriei noastre. Dacă la început, el a cochetat cu câteva cercetări arheologice, talentul său s-a îndreptat, mai apoi, spre studierea vieții militare, în special, din zona sudică a Banatului. A scris un număr de 56 de titluri, ce au văzut lumina tiparului. Tematica operelor domnului colonel oferă tuturor, o paletă largă de preocupări, monografii despre orașul în care a locuit. Dar Liviu Groza, prin scrierile sale, a mai reușit să facă cunoscute, în amănunțime, portretele unor remarcabile personalități militare, din diferite perioade de timp (mari generali români, în frunte cu Ioan Drăgălina, Traian Doda, Alexandru Guran, toți de origine bănățeană). De asemenea, mai găsim informații despre activitatea Societății femeilor române, despre Reuniunea Română de Cântări și Muzică, sau despre preocuparea și ajutorul dat de profesorul Constantin Daicoviciu la organizarea unui muzeu din această localitate.
Foarte interesante, cu sugestive descrieri ale obiectivelor, mai sunt relatările lui Liviu Groza despre casele cu blazoane, simboluri ornamentale și steme, ce înfrumusețează câteva edificii locale. Dar Liviu Groza a mai posedat o mare calitate morală. A știut să scoată la lumină, din colbul uitării și să se prezinte o serie de oameni valoroși, fiind prea puțini cunoscuți. Oare câți, dintre noi, am auzit de locotenentul colonelul austriac, baron Pappila, care a înființat batalionul bănățean de graniță în Impeiul habsburgic, de activitatea lui Gheorghe Bona, care, după mărturia lui Liviu Groza, a fost liantul ce a cimentat toate păturile sociale din oraș pentru realizarea României Mari.
Terminând și Facultatea de istorie a Universității din Cluj, i-a fost deschisă calea spre cercetarea științifică a istoriei.
În același timp, a ținut prelegeri apreciate, la diverse sesiuni științifice, mese rotunde, a ținut numeroase conferințe, a dat interviuri la radio, televiziune și jurnale.
Totodată, Liviu Groza a știut să se apropie de o serie întreagă de remarcabili istorici români, prinrtre care amintesc numele academicianului Constantin Daicoviciu, a profesorilor universitari Radu Vulpe, Hadrian Daicoviciu, ș.a.. Tot Liviu Groza a fost, un timp, președintele „Societății istorice” din Caransebeș, societate pe care a înființat-o și a condus-o cu competență.
Pentru meritele deosebite privind scoaterea din anonimat a orașului de pe malul râului Timiș și Sebeș, precum și a altor localități bănățene, el a fost recompensat, cu înaltul titlu de „Cetățean de Onoare” al urbei în care a trăit, apoi, al Băilor Herculane, și altele.
Liviu Groza a apreciat, cu mărinimoasă recunoștiință sufletească, truda medicilor, care i-au salvat viața de multe ori, exprimându-le mulțumirile lui de recunoștință, în cuvinte simțitoare, publicându-le, totodată, numele și fotografiile lor.
În întreaga sa activitate, s-a călăuzit după crezul său ,,Am muncit toată viața ca să trăiesc și după moartea mea.”
Este înmormântat în cimitirul Sfântul Ioan Botezătorul din Caransebeş, unde îşi dorm somnul de veci mari personalităţi ale culturii caransebeşene, bănăţene şi nu numai. Ar mai fi multe de spus însă ce pot să mai spun decât ca pe domnul colonel Liviu Groza, Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Prof. dr. Maria Gherguța
