Data publicare: 14 noiembrie 2024
Muzeul Caransebeș a început colaborarea cu Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural Iași, acreditat de Ministerul Culturii în vederea restaurării statuii împărătesei Sisi a Austriei, aflată în patrimoniul muzeului caransebeșean.
Potrivit managerului interimar Diana Țîrdea, există 126 de piese în tezaurul muzeului, care aparțin monumentului împărătesei Sisi, una dintre cele 5 statui în mărime naturală din lume.
„Domnul Mihai Spiridon, restaurator în cadrul Centrului de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural Iași a început procesul de restaurare a statuii. În prezent efectuează o curățare preliminară, pentru a elimina murdăria și depunerile de pe suprafață a celor 126 de piese, după care urmează o curățare profundă cu tehnici mai avansate, care necesită foarte multă atenție, pentru a nu deteriora structura marmurei și a păstra patina originală. Pentru că statuia a fost deteriorată în momentul găsirii (capul și un braț rupte), se va trece la refacerea formelor lipsă sau deteriorate ajutorul unor materiale compatibile, în așa fel încât să fie ușor de recunoscut pentru a păstra integritatea istorică”, a declarat managerul interimar Diana Țîrdea.
Monumentul ce o prezintă în mărime naturală pe Sisi a fost realizat după un tablou al împărătesei și a respectat fizionomia și caracteristicile fizice ale împărătesei Sisi, cu o înălțime de 1,72 metri. Statuia este fragmentată, are trei părți mari, respectiv capul, corpul și brațul stâng și alte 123 bucăți care, până la final își vor găsi fiecare locul, pentru a întruchipa pe Împărăteasa Elisabeta.
Împărăteasa Austro-Ungariei Elisabeta de Wittelsbach, cunoscută sub numele de Sisi, a fost o prezență de o natură aparte printre celelalte personalități ale epocii sale. S-a născut la 24 decembrie 1837 la Munchen, căsătorită la doar 16 ani cu Franz Joseph, viitorul împărat al Austro-Ungariei, Elisabeta a fost o figură controversată.
„Mult prea liberă pentru epoca ei. A fost frumoasă, inteligentă, cultă şi seducătoare. A fost rebelă nemulţumită, melancolică şi încăpăţânată. Solitară şi maniacă. Niciodată nu s-a înduplecat în faţa unei impuneri. A detestat palatul şi Curtea. A urât convenţiile şi normele. A dispreţuit frivolitatea. A fugit de ceremonii şi evenimente sociale. A fugit din faţa publicului şi s-a ascuns în spatele vălurilor şi a evantaielor mari”, aşa o descrie pe Sisi autorul biografiei ei, Angeles Caso. În desele sale escapade de la Curtea Regală din Viena, Elisabeta a vizitat mai toate ţările Europei şi a poposit de cel puţin cinci ori, potrivit istoricilor, şi în România. În 1887 a petrecut un sejur lung de şase săptămâni la o vilă din Băile Herculane. Bolnavă de reumatism, a ajuns în staţiunea din România la recomandarea medicilor. Vila Tatartzy în care a poposit Împărăteasa Austro-Ungariei a primit, după vizită, numele ei. Însoţită de alaiul de domnişoare de onoare, împărăteasa a făcut la Herculane atât tratamente pentru sistemul ei nervos zdruncinat, cât şi multe drumeţii în frumoasa zonă montană.
Sisi s-a dovedit a fi profund atașată de spațiul Banatului de munte, în special de Băile Herculane, unde venea mereu pentru a se recrea, dar și pentru a se întâlni și cu contele Andrassy (amantul ei, prim-ministru maghiar). Un oraș important al Imperiului, care era apropiat Vienei și care cunoștea o dezvoltare importantă datorită faptului că era un oraș militar, era Caransebeșul.
Aici Sisi s-a aflat în vizită oficială împreună cu împăratul Franz Joseph în două rânduri. Se pare că impresia pe care a lăsat-o localnicilor a fost una deosebită și de aceea oamenii din urbe au strâns suficienți bani pentru a comanda o statuie.
Odată creată, această statuie devine celebră pentru că o reprezintă pe împărăteasă, dar are, la rândul ei o istorie deosebită. Statuia a fost definitivată de către sculptorul Ianos Horvay și urma a fi amplasată în centrul orașului Caransebeș în anul 1914, dar din cauza începerii primului război mondial, inaugurarea a fost amânată. Atunci orașul Caransebeș și întrega regiune a Banatului nu făcea parte din România. România, la acea vreme era alcătuită doar din Moldova și Țara Românească. Banatul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar și de aceea la 1914 găsim comandamente de români implicați în luptă, de partea imperiului.
Statuia a fost realizată din marmură de Rușchița (cea mai mare exploatare de marmură din România, care se află tot în județul Caraș-Severin), marmură care a fost donată de patronul de atunci al carierei, Ioan Bibel. Statuia a fost realizată cu acordul imperial al lui Franz Iosif, pentru că era nevoie de acesta când se realiza ceva legat de imaginea casei regale habsburgice.
Este cea de-a cincea statuie realizată cu acest acord imperial și chiar ultima. Dacă celelalalte statui – aflate de la Viena, Budapesta, Insula Corfu (Grecia) și Geneva – sunt stilizate, cea de la Caransebeș o reprezintă pe împărăteasă cât mai aproape de adevăr, adică statuia împărătesei este în mărime naturală; are 1,72 m, exact atât cât avea și Sisi. Chiar și înfățișarea chipului ei este foarte bine redată de către sculptor.
Inaugurarea statuii împărătesei a fost amânată din 1914 până în mai 1918, când s-a dezvelit cu pompă, iar pentru ca evenimentul să fie cu adevărat excepțional s-au tipărit și cărți poștale cu imaginea statuii.
Durata de expunere a statuii în centrul orașului nu a fost prea lungă. La 1 decembrie 1918, după formarea României Mari, statuia a fost luată și depozitată la vechea primărie a orașului Caransebeș. Apoi s-a pierdut cine știe pe unde. De existența ei s-a mai aflat ultima dată în anii 1941-1942, în timpul ocupației rusești a orașului. Oamenii în vârstă spun că rușii ar fi încercat să o distrugă, dar nu avem dovezi pentru aceasta. Ceea ce știm este că, de la ocupația rusească și până în anul 2000, toată lumea a crezut că statuia a fost pierdută. În 2000, când au avut loc lucrări de construcție a unei biserici, săpându-se la fundații statuia a fost din nou găsită.
În luna mai 2016 municipalitatea orașului Caransebeș anunța că va aloca fondurile necesare pentru ca această capodoperă a culturii mondiale să fie readusă la forma de acum peste 100 de ani. De atunci a trecut ceva vreme… Fiind una dintre cele doar cinci statui cu reprezentarea Împărătesei Sisi aprobate de curtea imperială de la Viena și singura în mărime naturală, prin restaurare aceasta poate căpăta statutul de „vedetă” a muzeului, fiind căutată și vizionată de mii și mii de turiști, așa cum sunt admirate celelalte patru statui ale Împărătesei, aflate în Viena, Budapesta, Corfu și Geneva. Ea este unica statuie din România.
Iată că a venit timpul ei, tipul ca această operă de artă să fie pusă în valoare!
