Data publicare: 19 noiembrie 2021
Caransebeșul este una dintre cele mai vechi așezări din Banat. Municipiul este așezat în sud-vestul țării, județul Caraș-Severin, fiind a doua localitate ca mărime. Localitatea se află la confluența râurilor Timiș și Sebeș, la locul de întâlnire dintre munți, deal și câmpie, în depresiunea Caransebeșului. În secolul al XVI-lea, devine unul dintre cele mai importante centre comerciale din regiune, fiind favorizat de așezarea sa geografică la intersecția drumurilor comerciale ale Europei de sud-est și ale Europei Centrale. Municipiul Caransebeș adăpostește multe clădiri istorice, printre care și Palatul Comunității de Avere.
Constituirea Comunității de Avere se face în baza legilor din 1871 și 1873, urmare a desființării Regimentului de graniță româno-bănățean nr. 13. Aceasta s-a făcut pentru administrarea în formă colectivă a domeniului primit – jumătate din domeniul forestier și alpin al statului – ca o răscumpărare a servituților grănicerilor din zonă; cealaltă jumătate a trecut în proprietatea statului austro-ungar, fiind naționalizată după Unirea din 1918. Actul de împărțire definitivă a fost semnat în 28 ianuarie 1880. Noua instituție a luat în primire un teritoriu de 251.919 jugăre. Acest vast domeniu forestier nu s-a repartizat pe comune, cum s-a procedat în alte regiuni grănicerești, ci s-a administrat în comun. În Adunarea Generală din 19 decembrie 1879, reprezentanții aleși ai comunelor au ales ca prim președinte al Comunității de Avere pe generalul Traian Doda
Comunitatea de Avere a fost o instituție de mare solidaritate. A fost obștea a peste 30.000 de familii curat românești, țărani liberi, prin legi și toate tradițiile, liberi admiși la posesiuni de bunuri imobile în graniță, constituind o stavilă permanentă acțiunilor de deznaționalizare. Timp de 81 de ani este una dintre cele mai importante instituţii, pentru locuitorii aşezaţi în arealul cuprins între Valea Bistrei, Valea Timişului, Valea Cernei şi Valea Almăjului. Rădăcinile ei se întind în timp, în perioada intrării Banatului sub stăpânirea austriacă, atunci când, pentru a-i motiva pe locuitorii zonei să intre în structurile grănicereşti, autorităţile de la Viena, prin Wald Regulativul din 24 Aprilie 1787, au reglementat dreptul grănicerilor la lemne, păşune şi produse forestiere, din pădurile imperiale, fără plată, dar numai pentru acoperirea necesităţilor gospodăriilor proprii.
Prin munca depusă de-a lungul timpului a tuturor factorilor implicați, clădirea Palatului Comunității de Avere a fost edificată în anul 1901 în stil baroc vienez cu elemente decorative ale artei 1900, fiind o manifestare a identității naționale prin intermediul arhitecturii.
Bibliografie:
Petru Bona, Caransebeș (contribuții istorice), Caransebeș, 1989
Ovidiu Roșu, Documentar, Comunitatea de Avere din Caransebeș, la 130 de ani, 7 Zile, 07.01.2010
