Data publicare: 15 septembrie 2020
Iosif cel Nou născut în secolul al XVI-lea, în Raguza Dalmației, Sfântul Iosif a rămas orfan de mic, astfel că la 12 ani a mers la Ohrida să învețe carte. Călugărindu-se la numai 15 ani, a mers apoi la Mănăstirea Pantocrator din Sfântul Munte, primind schima mare.
Numit mai întâi egumen al Mănăstirii Sfântului Ștefan din Adrianopol, a condus apoi Mănăstirea Cutlumuș din Athos, iar pe când avea 80 de ani deja a fost ales mitropolit al Banatului. În vremea aceea, fiind cuprinsă Timișoara de foc, a ieșit Sfântul Iosif cu Sfintele Taine, rugându-se cu lacrimi, și atunci Domnul a trimis ploaie, iar focul s-a stins. Ultimii trei ani din viață Sfântul Iosif i-a trăit la Mănăstirea Partoș.
,,La mănăstirea Partoş ştim că s-a găsit mormântui Sântului Iosif cel Nou, Mitropolitul Timişoarei. Mănăstirea se află situată în comuna Partoş, aşezare veche pomenită în documente încă dela 13321 ). Pe mormântul Sf. Iosif cel Nou se găseşte o icoană reprezentând pe sfânt, cu inscripţia deasupra: „Sfântul Părintele nostru Iosif cel Nou”, iar dedesubt, cu caractere chirilice de tipar, este scris troparul sfântului. Icoana a fost pictată la ordinul protopopului Jebelului ioan Şuboni, în 1782, de către pictorul Ştefan Bogoslovici „[1].
Biserica „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş“ din Caransebeș a fost construită între anii 1976 şi 1979, având arhitectura în stil neobizantin. A făcut parte din incinta Seminarului Teologic ,,Ion Popasu” din Caransebeș, acum este biserică de parohie.
Bibliografie:Doxologia.ro,
Constantin
Târziu, Foaia Diecezană, Nr. 45, 1938.
[1] Constantin Târziu, 1938, p.6.
