Data publicare: 1 septembrie 2020
Șubă bărbătească din colecția de țesături a Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș (nr. inventar 3866, proviniență localitatea Sichevița, zona etnografică Clisura Dunării)
Multe din tainele meşteşugului, confecţionării şubelor s-au pierdut, multe tradiţii s-au schimbat. Materia primă folosită pentru confecţionarea şubei este lâna. Până să fie țesută, lâna trecea printr-un proces de prelucrare, care cuprindea mai multe faze. Meşteşugul postăvăritului cuprindea şase etape, scărmănatul lânii şi pieptenatul, torsul lânii, ţesutul, piuăritul, tunderea şi finisajul postavului şi vopsitul.
Materialul obţinut numit pănură sau dimie era ţesut în război orizontal în sistemul nevăditului în patru iţe pentru a fi rezistent. Ţesătura era dată apoi la văială, după care se supunea unui tratement, în urma căruia lâna se îngroșa şi se îndesea, păstrând-și în acelşi timp elasticitatea şi luciul.
Meşteşugul piuăritului şi al văltoritului era practicat în general de bărbaţi, necesitând o muncă fizică dificilă, de altfel, unele văieli erau căutate tocmai pentru renumele unui bărbat cunoscut ca meşter priceput. În felul acesta se obţinea o stofă rezistentă şi impermeabilă, din care se croia şuba (aproximativ 6-7 m de ţesătură), asigurănd o îmbrăcăminte caldă şi practică.
Aproape în fiecare sat existau oameni specializaţi în confecţionarea şubelor. Stofa groasă, greu de cusut nu permitea prea mult modelarea croiului. Croiala foarte simplă se caracterizează prin tăietură dreaptă. Din acest considerent, atât şubele confecţionate pentru femei dar şi cele pentru bărbaţi au croi asemănător.
