Data publicare: 1 iulie 2020
Strâns legat de existența omului, costumul popular a reflectat în decursul timpului, așa cum reflectă și azi, mentalitatea și concepția artistică a poporului. Dacă costumul lărgește orizontul istoric, el aruncă tot atâtea lumini în direcția caracterului și trăsăturilor minții poporului care i-a dat naștere.
Șubele de pe Valea Timișului, zona de munte, impresionează prin aspectul lor viguros. Pănura, stofă de culoare albă folosită la confecționarea șubelor femeiești, rezistentă și impermeabilă, din care se croia șuba (aproximativ 6-7 m de țesătură), asigura o îmbrăcăminte caldă și practică. Croiala foarte simplă se caracterizează prin tăietură dreaptă și dintr-o singură bucată a feței și a spatelui.Stofa groasă, greu de cusut nu permite prea mult modelarea croiului. Din acest considerent, atât șubele confecționate pentru femei, cât și pentru bărbați au croi asemănător.
Croiul șubei femeiești este simplu rotunjit în jurul gâtului, lărgit cu clini în spate, mâneca lungă, buzunare aplicate. În general câmpurile ornamentale sunt dispuse pe lângă gât, la baza mânecii, la îmbinarea clinilor, pe piept. Ca în toate cazurile, cusăturile țărănești care îmbinau bucățile de material și tiviturile de la margini, cu timpul au devenit cusături ornamentale.Șiretul aplicat prin cusătură manuală ia diferite forme încadrându-se în ornamente florale sau geometrice, în cazul de față pomul vieții.
Muzeograf
Carmen Neumann
